Spre Kansai


Dacă tot am început să scriu despre călătoriile mele….iată că am ajuns şi la excursia de o săptămână în Kansai…Ştiu că deja a trecut aproape o săptămână de când ne-am întors acasă…însă până acum nu am putut să îmi pun ordine în idei şi cum aş vrea să scriu articolul acesta….sau articolele.  Cert e că eu m-am decis să le împart pe zone…şi anume Osaka, Kyoto, Nara şi Kobe şi o să le descriu aşa cum ştiu eu mai bine.

Prima zi a excursiei noastre  a fost teoretic luni, 11.03.2013, însă practic ne-am întâlnit în data de 10 seara pe la ora 23, decişi să ne petrecem o noapte în McDonalds şi să luăm trenul a doua zi de dimineaţă la ora 5.30. Seara m-am întâlnit cu Horea şi ne-am îndreptat spre Tokyo station unde urma să ne întâlnim cu celelalte fete…Crina şi colega ei de apartament Go Woon.  Ajunseserăm mult mai repede….şi cum eu sunt uneori repezită şi fac totul repede am spus să ieşim pe la poarta cutărică, că de fapt acolo e. Ei ce să spun….ne-am învârtit în jurul staţiei cred că mai mult de jumătate de oră încercând să le găsim pe fete. Nicio problemă până la urmă…doar aveam toată noaptea la dispoziţie să ne tot învârtim ca nişte titirezi…..Singura plângere era contra vântului care bătea într-un asemenea hal că ai fi vrut să te întorci acasă…dar cine să renunţe…noi? Nicidecum….aveam o săptămână de vacanţă plănuită….

După ce într-un final glorios le-am găsit…ne-am îndreptat spre Mc care era deschis cică 24 de ore….Da de unde…când am intrat ni s-a spus că la ora 2 pânăDSCN3117 la 5, se închide pentru curăţenie….Vai de sufletele noastre….Şi noi ce facem 3 ore cu bagajele după noi….În capul meu deja se formase un scenariu de oameni fără un acoperiş…purtându-şi toată averea în geamantane….şi plimbându-se de colo până colo. Gluma ca glumă, dar totuşi era o situaţie cam nasoală din moment ce afară era frig….că de frigul nu era….

Totuşi…copii viteji au găsit un restaurant deschis 24 de ore…am intrat frumos, am mâncat şi ne-am petrecut pe acolo cu poveşti până pe la 4 şi ceva dimineaţa când am decis să o luăm frumos spre staţie. Staţia era deschisă…aşa că am intrat şi cum fetele nu pot merge mai departe fără machiaj…ne-am decis să ne feştelim încă vreo jumătate de oră….cam până când luăm trenul.

La ora 5.20 eram în tren…cu destinaţia Osaka…Cert e că a fost o aventură de vreo 10 ore, dacă nu mai mult…Şi spun aventură pentru că am mers cu trenurile locale până în Osaka…adică amDSCN3130 schimbat trenul de vreo 7 ori. Totuşi…am văzut răsăritul….am trecut prin zone pe care nu prea ai şansa să le vezi decât aşa….am văzut treptat cum se schimbă oamenii şi cum eram priviţi noi….ca nişte maimuţici pierdute pe Marte…însă toate astea dau savoare vieţii….Nu putem fi toţi la fel, nu-i aşa?

În drum spre Osaka…am mai făcut pauze…am mai mâncat…ne-am mai întins picioarele…Şi apoi ne-am urcat din nou în tren….E obositor…dar sistemul trenurilor în Japonia e foarte bun…fapt pt care nici nu am simţit atât de mult trecerea de la oraş la sat sau invers…

Am ajuns în Osaka pe la ora 16 şi ceva….ne-am făcut check in-ul la hotel, ne-am odihnit minţile, braţele de la atâta cărat de bagaje şi ne-am decis să mergem să explorăm în ziua respectivă Namba….adică un amestec de Harajuku, Shibuya, cu DSCN3142multă lume ( bine nu ca în Tokyo ce ii drept) şi cu multe magazine. Ne-am împărţit…fetele la cumpărături şi Horea s-a dus în turnul de la Umeda. Adică au fost câteva ore de relaxare…pentru că a doua zi urma zbuciumul….adică Kyoto…

Următorul articol aş vrea să fie despre Kyoto, Himeji, Nara, Kobe şi să închei din nou cu Osaka…Sunt multe de scris şi chiar dacă avem aceleaşi experienţe….prin ochii fiecăruia aceste experienţe capătă alte culori…Fiecare însă îşi are propria culoare…deci propria opinie despre această excursie….

O zi frumoasă din Tokyo, unde azi e puţin mai friguţ ca zilele trecute…

Advertisements
Posted in Uncategorized | Leave a comment

Vacanţă şi excursii


Vacanţa de primăvară durează atât de mult în Japonia…adică vreo 2 luni şi jumătate. În aceste două luni si jumătate…sincer mare lucru nu am făcut, dacă stau să mă compar cu alte colege care sunt plecate mai mereu şi nu doar prin Japonia ci şi prin Asia…sau chiar Noua Zeelandă.  Dar fiind leneşă…am preferat să dorm sau să fac orice altceva în loc să scriu…multe trecând şi sincer neamintindu-mi mare lucru decât elementele principale. Dar aş vrea ca de azi măcar să scriu pe unde am fost şi ce am făcut…şi cum mi s-au părut micile mele excursii.

Prima mea excursie…din vacanţa de primăvară a fost la Hakone. Iar săptămâna trecută am fost în Kansai…o excursie de o săptămână despre care o să scriu puţin mai târziu.

Excursia la Hakone a fost în luna februarie. Am avut noroc întrucât câţiva prieteni japonezi m-au invitat să merg cu ei la onsen sau băile termale.  Spuneam de mult că tot îmi doresc să merg..dar nicicum nu avusesem şansa. Iar când m-au invitat nu mai ştiam cum să sar în sus de bucurie. Bucurie că în sfârşit văd şi eu cum sunt tradiţionalele hanuri şi băi în Japonia.

Ne-am întâlnit la ora 8.30 în Shinjuku şi am luat trenul până la Hakone. Nu durează mai mult de 2 ore. Iar cum transporturile sunt extrem de dezvoltate în Tokyo, nu am simţit tranziţia de la oraş la sat. Am ajuns frumos la Hakone în staţia principală iar apoi ne-am urcat frumos într-un autobuz care ne-a dus până la băile termale. DSCN3035 Hakone este un orăşel de munte faimos pentru băile termale pe care le are. După vreo jumătate de oră am ajuns şi noi la băi.

Băile aveau mai multe încăperi…adică aveau o piscină pentru toţi …în care intrai purtând un costum de baie, sau băile tradiţionale japoneze…separate unde se separă femeile de bărbaţi….şi prin urmare toată lumea e goală.

Prima dată am intrat în aşa spusa piscină…în care erau destul de mulţi străini…Pe lângă piscina foarte mare de apă termală dar închisă, mai erau şi piscine cu ciocolată înăuntru, cafea, ceai verde, sake sau vin. În toate am intrat…că doar cine ştie când mă mai întorc…zic eu. Nu vă gândiţi că toată piscina e plină doar de ciocolată…sau cafea…nu…era ciocolată amestecată cu apă. Aşa că nu rămânea nimic pe piele.

Cele cu vin, ceai verde, cafea sau sake erau afară. Adică în timp ce te bălăceai în apa cu sake vedeai si zăpada rămasă pe ici pe colo. Şi nu …..apa e atât de bună şi fierbinte…nu călâie …încât nu simţi temperatura scăzută de afară. Pe lângă bunătăţurile astea aveai şi o aşa zisă peşteră cu apă termală afară sau chiar şi topogane care te duceau direct în apă caldă. După ce am stat toţi împreună…fete şi băieţi…am decis că era timpul să ne despărţim …adică să intrăm în onsen-ul care se împarte, deci la pielea goală.

Am schimbat încăperile…şi m-am dus frumos după japoneze. Îmi era atât de ruşine…cum să mă dezbrac şi să se uite toată lumea la mine. La început îmi era o ruşine…apoi cu faţa roşie m-am dus la piscină…înăuntru era un abur încât nu vedeai nimic în faţa ochilor. Am intrat…m-am spălat…la japonezi te speli înainte să intri pentru că toată lumea foloseşte piscina prin urmare trebuie să fii curat. Şi încet am intrat în apa mai fierbinte ca înainte. Eu cum oricum sunt friguroasă…simţeam cât de bine îmi face apa şi cât de mult adoram căldura aceea pe care nu mulţi o suportă. După ce am ieşit şi afară …ne-am întors şi ne-am adunat să mergem la han.

În drum spre han neDSCN3044-am oprit să mâncăm…iar apoi am luat taxiul până la hanul nostru care se afla la aproximativ o oră distanţă. Ne-am cazat şi ne-am schimbat în yukata. Sau aşa spus kimono-ul de vară. Am început să ne jucăm cărţi şi să bem câte un păhărel de sake sau whiskey…depinde fiecare ce  vroia. Am jucat tot felul…am învăţat ba chiar să joc un tip de cărţi japoneze…a fost interesant…apoi ne-am dat pedepse…parcă îmi lipsea aşa un joc nevinovat.

După ce ne-am ameţit bine şi am decis că era târziu, întrucât a doua zi aveam micul dejun de la ora 8 la 9, ne-am întins futonul..adică aşa cum dorm japonezii pe jos….şi ne-am pus la somn. A doua zi de dimineaţă ceasul a tot sunat şi a tot sunat aproximativ o oră, dar cine să se ridice….noi eram prea obosiţi….ne-am trezit speriaţi la 8.20 că mai aveam puţin şi pierdeam micul dejun. Aşa că deşi aveam capetele aburite şi ameţite am fugit la mâncărică. Apoi încetul cu încetul ne-am îmbrăcat şi am luat-o spre staţia de tren să venim spre Tokyo, întrucât în Hakone era o ceaţă şi ploua îngrozitor, cu toate dorinţele noastre de a merge puţin la plimbare.

Aşa că după ce am ajuns în staţie….am mâncat nişte paste şi ne-am urcat în trenul spre Tokyo, ajungând destul 563313_522050941179760_647445561_nde repede înapoi. Au fost două zile splendide…două zile în care mi-am dat seama că iubesc pur şi simplu băile termale…şi aş vrea să mai merg cât de curând până nu începe vara. Sincer recomand cu căldură băile termale…şi mai ales pentru cei friguroşi…pentru că eu am simţit cum mi-a încălzit fiecare bucăţică de corp apa fierbinte….Merită cu desăvârşire…şi nu doar o zi….ci mai multe.

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Vacanţă şi cărţi


Neaţa. În Japonia e aproape ora 12. Abia ce mi-am luat micul dejun şi mă gândeam să mă pun să citesc ceva. Afară vremea e frumoasă, dar parcă nu prea am chef să ies…probabil şi pentru că m-am trezit târziu. Cel mai probabil e că o să ies undeva mai spre seară.

Totuşi de unde până unde am eu aşa vacanţă? În Japonia de vreo săptămână….lumea intră în vacanţă. Adică cum am spune noi vacanţa după examene. Însă la noi durează o săptămână, după care ne întoarcem la studii. Aici nu e aşa. Aici vacanţa începe acum şi se termină la sfărşitul lunii martie. Luuungă….mie însă mi se pare prea lungă sincer. Totuşi e mult mai bine decât la noi pentru că te poţi relaxa bine după examene. O săptămână pur şi simplu nu ajunge.

Dar…care sunt planurile mele pentru această vacanţă? Simplu….din moment ce mi-am luat un Kindle fire….m-am apucat să pun tot felul de cărţi pe el şi să mă apuc serios de citit. Adică să citesc tot ce nu am citit până acum. Şi sunt mândră pentru că în câteva zile am citit deja 2 cărţi. Sper să o ţin tot aşa.

Totuşi nu am de gând să stau doar în casă citind ci vreau să ies şi să mă plimb. Săptămâna asta mi-o ţin doar pentru mine, relaxare …cărţi bune şi somn.

Pentru cei care nu au terminat examenele vă doresc multă baftă în continuare. Şi o zi frumoasă!

 

Posted in Uncategorized | 1 Comment

Gustul bun al Japoniei


      Aşa cum spune şi titlul…azi am decis să vă spun unul din micile motive pe care le am ca să îmi placă Japonia atât de mult. Din multele poveşti auzite, unele persoane nu s-au putut integra de nicio culoare în Japonia, sau japonezii sunt rasişti sau altele şi câte şi mai câte. Îmi pare sincer rău pentru acele persoane….însă cu dragă inimă spun că Japonia e pentru mine cel mai frumos vis împlinit. Nu din cauză că am ajuns aici ….ci din cauza oamenilor frumoşi pe care i-am întâlnit.

   Şi eu am avut unele mici probleme de acomodare, de ce să nu recunosc…însă în momentul în care cu ochii larg deschişi şi cu dragă inimă întâmpini o nouă cultură, atât de diferită de a ta şi încerci să o înţelegi, îţi dai seama şi de ce unii au un asemenea comportament. Adică nu să încerci să fii un japonez…sau asiatic….în primul rând nu se poate….iar în al doilea rând înseamnă să îţi negi identitatea ta naţională. Eu sunt mândră că sunt româncă…dar în acelaşi timp….cu o cultură atât de diferită am reuşit să mă adaptez Japoniei destul de mult încât să spun că o ador, cu bune şi cu rele. Nu mă deranjează dacă pe stradă cineva mă priveşte urât pentru că sunt mai blondă şi am ochii verzi, nici nu mă deranjează dacă mă consideră fugitivă din propria ţară…pentru că în schimbul unor asemenea oameni  am primit câţiva oameni incredibili, care m-au uimit prin bunătatea lor. Acei oameni …da… sunt japonezi.

     Aseară am participat la o petrecere organizată de unul din cercurile internaţionale de la Waseda. Sincer în momentul în care am intrat pe uşă mă simţeam în plus şi vedeam toată petrecerea de o absurditate completă. Asta până când prin intermediul unor jocuri am ajuns să ne cunoaştem mai bine. Japonezii nu prea au habar pe unde se află România ….darămite ce capitală are…..Ei aseară pentru prima dată am auzit japonezii să îmi spună drept în faţă…a da…Bucureşti…a da…ştim ştim…Şi am avut norocul să întâlnesc câteva fete excepţionale…Mai ales una dintre ele mi-a umplut pur şi simplu sufletul de bucurie şi am avut sentimentul că o cunosc de mult…

    Îmi povestea la un moment dat că vrea foarte mult să meargă în România…şi că România îi una dintre ţările ei preferate….opinie care nu şi-a schimbat-o în ciuda incidentelor din România cu fata japoneză.  Pentru asta îi complet decisă să înveţe şi limba. Am rămas mută….pentru că România e frumoasă da….dar chiar să vrei să îi înveţi şi limba e lucru mare.  Şi nu doar ea vrea să înveţe limba română. Am mai întâlnit o grămadă de persoane care vor să înveţe limba…ori pentru că vor să se mute în România…ori pentru că adoră cultura noastră.

   Asemenea oameni sunt rari…prin urmare trebuie preţuiţi. Şi da…sunt fericită şi norocoasă să dau peste asemenea oameni. Adevărată e vorba: “Omul sfinţeşte locul”. O zi frumoasă!!!578465_199025980240880_1259262125_n

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Prima zăpadă


    Am intrat în luna ianuarie….luna care pentru noi românii ar fi una dintre cele mai friguroase. Când am intrat în luna ianuarie mă gândeam cât de norocoasă pot fi să mă aflu în Tokyo, unde nu prea există zăpadă. Erau mereu peste 5 grade aşa că era foarte plăcut să ieşi afară. Însă azi de ziua majoratului în Japonia, sau Coming of Age day, s-a apucat să ningă destul de tare asfel încât să se adune zăpada de vreo 2-3 cm.

  Când m-am trezit de dimineaţă mă gândeam că de fapt e ora 8 dimineaţa şi nu ora 10, pentru că era destul de întuneric afară. Am dat la o parte frumos perdelele de întunecat şi când m-am uitat afară ningea cu nişte fulgi destul de mari. M-am bucurat puţin, apoi mă gândeam că poate e foarte frig afară şi deja mă treceau fiorii. Sincer …eu stau cam prost cu frigul şi zăpada. Dacă mai sunt şi răcită nici să o văd nu imi trebuie.

   Planurile mele pe ziua de azi s-au anulat. Oare de ce? Pentru că de azi dimineaţă la ştiri nu vezi decât …cât de multă zăpadă s-a adunat….cum maşinile alunecă….cum trenurile s-au blocat şi autostrăzile nu mai funcţionează.  M-am gândit să testez şi eu aşa că am ieşit să îmi cumpăr pâine. Eu care sunt extrem de friguroasă, pot să afirm că nu e frig deloc….iar zăpada? zăpada era amestecată cu apă….adică umed şi fleaşcă. Exact senzaţia de o iarnă aiurită care nu ştie ce vrea…să plouă sau să ningă.

  Da….cum în Tokyo nu ninge decât o zi pe an sau foarte rar….măsurile care pot fi luate pe o astfel de vreme sunt foarte puţine. Adică…s-au interzis cauciucurile de iarnă prin Tokyo…conform spuselor mamei unei prietene care lucrează la cauciucuri….prin urmare o grămadă de maşini sunt pe zăpadă ca pe gheaţă, maşini de deszăpezire nu am văzut şi nici la ştiri nu au fost prezentate aşa că drumurile sunt ca în natură….iar când m-am uitat la ce poartă japonezii pe zăpadă am văzut doar adidaşi si puţini pantofi sau cizme.

  Aşa că eu m-am baricadat în casă şi mă uit la televizor pentru că sunt nişte emisiuni interesante. În timp ce mă uit la tv îmi beau şi ceaiul. E frig aşa că aveţi grijă de voi! Pe curând!

309568_10151266262982839_382696597_n

Poză făcută de Horea!!!

Posted in Uncategorized | 1 Comment

Cină la fostul ambasador al Japoniei în România


  Azi a fost o zi importantă pentru mine, dar pe cât de imDSCN2865portantă pe atât de frumoasă. Azi am fost invitate 4 fete să luăm cina la fostul ambasador al Japoniei în România care şi-a terminat mandatul anul acesta după 3 ani. Am fost culese de la Tokorozawa şi plimbate de la ora 3 până la 5 şi jumătate prin împrejurimi….am văzut lacul din care îşi ia Tokyo apa potabilă, parcuri şi am fost chiar şi la templu.  Azi dimineaţă mi-am adus aminte brusc de recomandarea unei prietene japoneze de a duce un cadou celui pe care îl vizitezi aşa că am cumpărat un tort mare şi i l-am oferit cu mare drag.

  DSCN2870Nu îmi mai amintesc exact în ce ordine le-am parcurs pe toate, însă ţin minte drumul plin de lămpi până la templu pe înserate şi că am fost prezentă la o ceremonie în templu de Anul Nou. Da am intrat în templu, m-am aşezat în seiza…adică pe călcâie…şi am urmărit gesturile preoţilor foarte interesante. Adică mi se părea că făceau în aer semnul şarpelui…apoi o scenă care mi se părea a fi luată din Naruto datorită gesturilor în special ale degetelor…..după care au aprins un foc, ca un altar în timp ce cântau sutre ….Am rămas stampă uitându-mă la gesturile lor care îmi plăceau extrem de mult. Puţin după ne-am pornit şi noi spre casa domnului ambasador. Am uitat să precizez că alături de noi a venit şi o doamnă care lucrează la ambasada Japoniei în România, însă se află pentru câteva săptămâni acasă, în Japonia. Am rămas plăcut impresionată ….ba chiar imens de impresionată să aflu că stă pe aici pe lângă mine….şi să mai aflu şi că a făcut doi ani de facultate la Iaşi.

  Ei bun…după ce ne-am pornit noi….am cunoscut-o şi pe soţia domnului ambasador, i-am înmânat tortul cu spusele de rigoare şi ne-am aşezat pe fotolii fiecare. Asta bineînţeles după ce ne-am dat jos ca în stil japonez papucii la intrare şi ne-am luat papucei de casă. Apoi după ce am băut puţin vin, ne-am pus la masă şi am început să gustăm din mâncarea specifică Anului Nou…adică Osechi ryori….Nu am apucat să îi fac poze din păcate pentru că mi-a fost ruşine….nimeni nu făcea poze şi nu vroiam sa fiu indiscretă. După Osechi ryori am primit şi sushi foarte bun. Iar după sushi, doamna a tăiat tortul de la mine şi ne-a împărţit tuturor câte o feliuţă. După ce am mâncat şi băut ceai şi sucuri…..ne-am jucat şi cărţi…. Când am plecat am primit la pacheţel nişte dulciuri şi nişte tort. Iar apoi domnul ambasador a fost din cale afară de amabil şi ne-a dus înapoi la staţia de la care am plecat. A fost o zi frumoasă….o zi în care mi-am dat seama că românii şi japonezii sunt atât de asemănători…..Sper să îl mai întâlnesc şi pe viitor pentru că e un om minunat…..plus că ne-a promis că ne va invita la grătar…..Uuuu….abia aştept….

Cu asta vă doresc o seară frumoasă pentru că la noi deja e timpul de noapte bună!!!

P.S: Mâine mă duc acasă la o prietenă….am fost invitată la ea şi abiaaa aştept!!!! Cam ocupată zilele astea….şi cu groază mă gândesc la săptămânile viitoare când încep examenele….dar până atunci să ne simţim bine în puţinele zile rămase. Pe curând!!!

Posted in Uncategorized | 3 Comments

Anul Nou în Japonia


   Bună seara Tokyo şi bună dimineaţa România. Dar sincer nici nu ştiu cum să mă adresez pentru că deşi în Japonia e ora 6 şi jumătate, eu m-am trezit abia de o oră. Drept urmare abia acum îmi beau cafeaua, ca să nu mai spun că am mâncat un mic dejun-prânz puţintel mai devreme.  Dar….să derulăm puţin firul povestirii şi să vedem ce am făcut ieri de la ora 8 seara.

  După ce am scris ultimul articol pe ziua de ieri, am început pregătirile de Anul Nou…aşa cum ştie românaşul….să se aranjeze …să se parfumeze ca Anul Nou să îl prindă la patru ace. Aşa proceduri am urmat şi eu…pas cu pas …aşteptând cu nerăbdare Anul Nou ….însă nu s-a dovedit chiar aşa genial cum credeam eu. După ce m-am aranjat, m-am dus să mă întâlnesc şi cu alti prieteni care ne aşteptau aproape de staţia de metrou. Ne-am întâlnit şi noi pe la 10:15 şi am luat-o spre templu….la Meij-jingumae, cică unul dintre cele mai faimoase în ceea ce priveşte întâmpinarea Anului Nou.

  Pe când am ajuns eu….a ajuns şi Crina şi Goun (nu ştiu dacă DSCN2851i-am scris numele corect…dar sper că da….e colega Crinei). Aşa că ne-am îndreptat vitejeşte spre templu…ca să îi prindem şi pe ceilalţi din urmă. Ne aşteptam, cel puţin eu şi Crina, să vedem nişte artificii…dar japonezii ne-au tăiat speranţele aşa rapid…când ne-au spus că artificiile se fac doar în cazul unui festival….Ok…deci ce faci la templu de fapt? Te înghesui alături de o grămadă de japonezi să ajungi înăuntru aproape de clădirea principală….să arunci un bănuţ să îţi pui o dorinţă şi apoi să ieşi fugitiv prin dreapta sau stânga, încercând să nu îţi prinzi urechile printr-un difuzor de-al japonezilor poliţişti care făceau ordine.

   Am ieşit şi ne-am dus să luăm trenul spre locul unde aveam făcută rezervare să bem şi noi nişte bere, dacă şampanie nu prea se bea aici. Am stat toţi la masă, am ciocnit pahar cu pahar şi după câteva ore bune am venit acasă şi m-am pus la somn pentru 10 ore…adică până la 4 şi ceva.

  Concluzii….A fost amuzant să văd din nou cum se înghesuie japonezii şi cum se împing ca să ajungă undeva nu că ar fi foarte frumos însă e o experienţă şi asta.  Totuşi îmi pare rău să spun asta dar revelionul nostru e mult mai frumos….cu numărătoare…cu şampania…mâncare multă şi muzică. Aici nu a fost nimic….nici şampanie…nici numărătoare….ca să nu mai spun că nicidecum nu am avut parte de artificii. Unii din japonezi nici măcar nu s-au înghesuit la templu…au fost la alergat şi i-a prins Anul Nou pe drum…sau au fost oriunde altundeva, dar nu să sărbătorească…Anul Nou 2012-2013 a fost unul liniştit…din cale afară de liniştit..tipic japonez…

 P.S. Măcar dorinţa pusă de Anul Nou să se împlinească!!!! Voi v-aţi pus o dorinţă?

Posted in Uncategorized | 2 Comments